Povestea zilei – „Civilizațiile”

by

Din „Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor” de Neagu Djuvara.

 

Cand apar in evoluţia umană aceste mari unităţi pe care le numim civilizaţii?

Nu putem fixa cu precizie momentul apariţiei lor: ca toate mutaţiile, trecerea de la clanuri la imperii s-a făcut imperceptibil. La cumpăna decisivă dintre mileniile al IV-lea şi al III-lea i. Hr., istoria şi arheologia scot la lumină in Valea Nilului şi in Mesopotamia de Jos unităţi politico-economice deja solid structurate. Vom vedea mai departe că acest stadiu de evoluţie, mai ales in privinţa

Egiptului deja unificat sub un singur sceptru, presupune o evoluţie interioară cu o durată de aproximativ un mileniu, ceea ce mută formarea primelor unităţi „civilizate“ din aria considerată la sfarşitul mileniului al V-lea sau la inceputul celui de-al IV-lea. Mai tarziu, alte două centre de civilizaţie apar in Valea Fluviului Galben şi in Valea Indusului. După secole de evoluţie, centrul se deplasează, aria se măreşte.

Mai multe constatări se impun imediat:

– primele civilizaţii s-au născut in văile fluviale, care au fost primele zone de economie agricolă sedentară (vom vedea mai departe că civilizaţiile precolumbiene par să facă excepţie);

– toate presupun existenţa unei vieţi urbane;

– ele progresează conform unui proces similar de organizare a statului;

– grupul unificator este constituit de o minoritate, originară cel mai adesea din vecinătatea ariei „civilizate“;

– in sfarşit, cu fiecare generaţie de civilizaţii, aceste arii se intind mai mult, ajungand să acopere astăzi cvasitotalitatea pămanturilor locuite.

Sedentarizarea unor grupuri etnice in regiunile care se pretează la cultura sezonieră a cerealelor, permiţand asigurarea cu un minim de hazard a subzistenţei permanente a colectivităţii, pare a fi condiţia primordială a civilizaţiei. Ea antrenează puţin cate puţin o anumită diviziune a muncii, făcand disponibilă o parte din populaţie pentru alte sarcini decat producţia alimentară: administrarea şi apărarea grupului, producerea uneltelor şi a armelor, organizarea schimburilor comerciale.

01

Tocmai in principalele centre ale acestor schimburi se nasc primele aglomerări urbane pentru a-i adăposti pe neproducători: pieţe de cereale şi de animale, răspantii de drumuri pentru caravane, puncte de confluenţă a raurilor, mici porturi maritime, depozite de sare sau de metale. Aceste aglomerări se diferenţiază puţin  cate puţin de aglomeră rile din zona rurală invecinată. Habitatulse ameliorează, arhitectura incetează să fie exclusiv utilitară, un anume urbanism apare ici şi colo. Curand, pentru a se apăra mai bine impotriva raidurilor făcute de nomazi, aceste centre mai populate şi mai bogate se imprejmuiesc de ziduri. In acelaşi timp, ţăranului războinic ii succedă soldatul de meserie. Războinicul nu este singurul care se specializează. Olarii, fierarii, dulgherii, zidarii, scribii şi preoţii incetează să fie nişte izolaţi in satul lor, obligaţi de cele mai multe ori să participe la activităţile agricole ale comunităţii. Ei se unesc pentru a-şi apăra corporaţiile. Se formează grupuri de interese, are loc o delimitare care dă naştere claselor, subinţelegand o clasă de inactivi sau semiactivi care consideră că puterea le aparţine de drept. Din ciocnirea acestor interese se nasc tensiuni, bogate in virtualităţi spirituale. Condiţiile sunt reunite pentru inflorirea unei civilizaţii. Cuvantul cultură aminteşte munca pămantului. In civilizaţie apare cetatea.

02

Totuşi – şi vom regăsi această remarcă mai departe –, aceste comunităţi, care vor da naştere primelor civilizaţii cunoscute, nu sunt in mod necesar mai avansate decat comunităţile invecinate. Popoarele care creează prima agricultură sedentară in Mesopotamia de Jos („Ţara de la Mare“) par din punct de vedere tehnic in intarziere (habitat, artizanat, arte) faţă de populaţiile din Elam sau din viitoarea Assirie. Şi vom vedea repetandu-se acest fenomen la inceputul fie cărui nou „val“ de civilizaţie.

In aceeaşi ordine de idei, se dovedeşte că primii unificatori ai acestor regiuni privilegiate nu aparţin in general primelor grupuri sedentarizate pe aceste meleaguri. Dacă nu ştim aproape nimic despre originea egiptenilor, in afară de datele lingvistice, pare, dimpotrivă, stabilit că sumerienii nu sunt primii ocupanţi sedentari din Mesopotamia de Jos. Sosirea arienilor in India este databilă istoric. Civilizaţia chineză pro priu-zis istorică, după era „regatelor combatante“, este unificată de către cel mai excentric dintre aceste regate, acela al lui Qin. Ahemenizii care unesc sub un singur sceptru intregul Orient Apropiat aparţin unei etnii venite mai tarziu in circuitul lumii Orientului Apropiat. La fel, romanii in interiorul lumii elenice. Dacă, prin urmare, elementul urban este indispensabil infloririi unei civilizaţii, minoritatea care impune unitatea pare să provină de la periferia acestei civilizaţii.

Totuşi, stilul unei civilizaţii se cristalizează in oraşe. La limită, aceasta iradiază dintr-o singură cetate. De pildă, Bizanţul. Dacă arta bizantină infloreşte aproape simultan in Alexandria, Antiochia şi Bizanţ şi se extinde ulterior in Italia, in Sicilia, in Africa de Nord, in Balcani şi pană in Rusia, esenţialul civilizaţiei bizantine se va concentra, din ce in ce mai mult, la Constantinopol. „Bizanţul după Bizanţ“ se va indrepta lent spre scleroză. Dar nu din Constantinopol se ivesc dinastiile puternice.

Toate aceste societăţi se dezvoltă conform aceluiaşi proces de organizare de stat. Mi se pare că nu s-a subliniat suficient faptul că pretutindeni organizarea grupurilor umane superioare a imbrăcat forme politice asemă nătoare limitate numeric.

Organizarea cetăţilor, a regatelor şi imperiilor; sistemul municipal, sistemul feudal, sistemul monarhic: in toate societă ţile pe cale de a se civiliza regăsim forme analoage, fără să fie posibil, de cele mai multe ori, să dovedim existenţa unor influenţe sau filiaţii. E vorba oare de un fenomen de structură? Sunt puţine şansele să rezolvăm această problemă, tot aşa cum nu sunt prea multe să răspundem la in trebarea dacă există sau nu o origine unică a speciei umane. Să fim şi aici in prezenţa unor apariţii spontane, a unei „mutaţii“ simultane in mai multe puncte ale globului? Avem aici un intreg domeniu de cercetări antropologice care depăşeşte cadrul acestei lucrări.

Dacă in Egipt, in Orientul Mijlociu, in China, in Japonia, in India, in Grecia şi in Europa Occidentală regimul feudal sau regimul monarhic se nasc spontan şi se dezvoltă independent conform aceloraşi modele, aceloraşi tipare (patterns), acest lucru pledează in favoarea existenţei unui mecanism-tip al dezvoltării societăţilor. Din secolul al VIII-lea pană in al XIII-lea, Japonia, intr-un uimitor paralelism cu Europa Occidentală, evoluează spre regimul feudal, in timp ce singurul model pe care il are sub ochi şi incearcă să-l copieze fidel este monarhia chineză centralizată Tang şi Song. (Ce extraordinară similaritate intre istoria fraţilor duşmani Yoritomo şi Yoshitsune şi aceea a contemporanilor occidentali Ioan fără de Ţară şi Richard Inimă de Leu – fraţii Minamoto avand in plus geniu!)

E şi mai greu să inţelegem cum rituri atat de speciale, ca acela al sacrificiului sau al flagelării simbolice a regelui sau a reprezentantului unui zeu, au putut să se nască simultan in societăţi atat de indepărtate unele de altele cum sunt cele din Mexic, din vechiul Babilon sau din Africa sud-erythreeană.

[…] Am spus despre factorii reali că sunt recurenţi, fiindcă formele pe care poate să le imbrace organizarea politică şi socială a civilizaţiilor sunt nu numai puţin variabile in ciuda imenselor transformări suportate de societăţile umane de cateva milenii, dar au şi tendinţa să se succeadă intr-o ordine şi intr-un ritm care sunt oarecum constante. Aristotel observase deja acest lucru in cadrul cetăţii antice. Aristocraţia, Democraţia, Tirania se zămislesc una pe alta şi se succedă in ordine.

Cred că se pot distinge următoarele faze in evoluţia fiecărei civilizaţii:

– prima fază sau faza larvară: o energie latentă impinge triburile, neamurile să se unească, să se mişte. Ele intră in contact, cel mai adesea violent, cu alte grupuri, cu alte culturi, pe care le copleşesc (aproape intotdeauna lăcomia ii atrage spre culturile superioare). Noua civilizaţie este incă informă. La drept vorbind, ea nu există incă şi nu se ştie dacă va exista vreodată. Apar numai un elan şi o solidaritate;

– a doua fază sau faza de formare: intr-un anumit spaţiu, se degajă un stil comun şi, in ciuda luptelor intestine, ansamblul este animat de o mare forţă de expansiune (aceste două faze reprezintă varsta eroică a civilizaţiei pe cale de a se naşte);

– a treia fază sau faza de înflorire: stilul se precizează in centrele urbane şi se conturează o organizare politică mai mult sau mai puţin uniformă; ansamblul este incă divizat din punct de vedere politic, dar expansionismul este la culme;

– a patra fază sau faza luptei pentru hegemonie: pentru a relua o expresie consacrată a istoriei Chinei, este vorba de era „regatelor combatante“ (in engleză: the Contending States); principalele unităţi culturale, principalele state işi dispută imperiul, supremaţia asupra lumii lor;

– a cincea fază sau faza imperială: unul dintre combatanţi iese invingător din competiţie; pacea este pentru un timp asigurată; avem de-a face cu o eră de stabilitate, de prosperitate, de uniformizare a artei şi gandirii. Urmează apoi scleroza

Să adăugăm că fiecărei faze a ciclului politic ii corespund forme particulare ale creaţiei artistice şi intelectuale, creativitatea atingand punctul culminant la sfarşitul fazei de inflorire şi inceputul luptei pentru hegemonie.

 

978-973-50-4342-1

Reclame

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: