Povestea zilei – „Alegeri și parade”

by

Din Douăzeci de ani în România. 1889–1911 de Maude Rea Parkinson.

 

România este o monarhie constituţională, actualul rege, Ferdinand, fiind nepotul răposatului rege Carol. Este în uz legea salică, aşa că femeile nu pot accede la tron. În lipsa unui moştenitor de parte bărbătească, regele poate fi ales dintre reprezentanţii familiilor regale din vestul Europei.

Parlamentul este alcătuit din Senat şi Camera De  putaţilor, cea din urmă fiind echivalenta Camerei Comunelor din Marea Britanie. Salariul unui ministru înainte de război era de aproximativ 30000 de franci (1200 de lire), iar deputaţii erau remuneraţi pentru serviciile lor cu până la 20 de franci pe zi pe durata activităţii parlamentare. Votanţii sunt împărţiţi în patru grupuri, numite „colegii“. (…)

Întotdeauna este foarte amuzant când au loc alegeri generale. Conservatorii şi liberalii sunt ocupaţi până peste cap cu campania şi pretutindeni se ţin întruniri. Când începe ziua alegerilor, începe şi distracţia. Secţiile de votare sunt organizate în diferite părţi ale oraşului, fiind deschise încă de la 7 dimineaţa. Cine se duce să voteze devreme este mai înţelept. Înăuntrul secţiei de votare se află, pe lângă oficiali, câte un reprezentant al fie  cărui partid, conservator sau liberal, care studiază atent fiecare votant şi are grijă să voteze corect. Se practică foarte frecvent înşelătoria, aşa că amândoi trebuie să fie atenţi. Într- un fel sau altul, numele unor persoane de mult decedate sunt introduse pe listele electorale; am auzit pe cineva spunând la una dintre alegeri: „Pe vremea lui, tata nu avea drept de vot, bine că-i dau dreptul acum, când a murit“.

După cum spuneam, este preferabil să votezi devreme – asta dacă vrei să-i eviţi pe bătăuşi. Agenţii electorali nu se bazează întotdeauna pe principiul suaviter in modo, ci mai degrabă îl adoptă pe fortiter in re. Aceştia angajează găşti de bărbaţi (cunoscuţi sub numele de bătăuşi) care, înarmaţi cu ghioage, sunt plasaţi la intrările în secţiile de votare, evident pentru a-i intimida pe cei care refuză să voteze aşa cum doreşte partidul. Nu-i deloc de mirare că spiritele se înfierbântă uneori şi trebuie solicitat ajutorul armatei. În asemenea cazuri, soldaţii se aliniază în faţa secţiei de votare şi fiecărui alegător care are vreun băţ, oricât de mic sau nevinovat ar părea, îi este confiscat înainte de a intra în secţie. Dacă lucrurile par să ia o turnură ameninţă  toare şi soldaţii nu se pot întoarce la cazarmă pentru masa de prânz, li se aduc cazane mari cu ciorbă, care li se serveşte cu bucăţi mari de pâine. Soldaţii par să se bucure de această variaţie a monotonei lor activităţi, însă numai dacă nu se lasă cu capete sparte.

După alegeri, imediat ce noua putere s-a instalat, are loc înlocuirea generală a foştilor funcţionari. Sunt schimbaţi cu toţii, până şi cel care aduce cafeaua de amiază de la cafeneaua alăturată. Noii miniştri şi membri ai parlamentului au armate întregi de protejaţi, care vor şi ei partea leului pe durata mandatului. E foarte ciudat să vezi intrând la Poştă, la Vamă sau în alte instituţii publice numai feţe noi. Îţi aduce aminte de jocul „General Post“.

Fiecare schimbare de guvern este un semnal de reformă. Uneori este pur şi simplu reformă în sensul literal al termenului, cum ar fi, de exemplu, cazul când guvernul recent instalat atacă stilul caligrafic predat în şcoli. Dacă liberalii au adoptat caligrafia înclinată, conservatorii, când ajung la putere, vor ţine morţiş să se „reformeze“ literele şi să fie scrise în poziţie dreaptă. Este ideea partidului in excelsis, ceea ce-ţi aminteşte imediat de diferendele de opinie dintre Capetele Turtite şi Capetele Ascuţite din Călătoriile lui Gulliver, cu privire la care-i capătul la care trebuie spart oul.

………………………………………………………………………

                Cât a trăit regele Carol, în fiecare an, de 10 Mai (pe stil vechi) – data urcării lui la tron –, se organiza o paradă. Când defilau trupele prin faţa lojei regale, aveai im  presia că, dacă un soldat ar face un pas greşit, s-ar produce o catastrofă – întreg rândul s-ar prăbuşi, ca nişte soldăţei de jucărie.

Că veni vorba, Bucureştiul este foarte vesel de 10 Mai, iar drapelul României, roşu, albastru şi galben, poate fi văzut peste tot. Arcuri de triumf se ridică de-a lungul şo selei principale şi se înalţă pavilioane pentru familia regală, membrii corpurilor diplomatice şi principalele oficialităţi ale statului.

Pe vremea regelui Carol, la începutul acelei zile se ţinea un Te Deum la Mitropolie. Apoi regele Carol şi principele Ferdinand călăreau cu suitele de la biserică înspre bulevardul pe care avea loc parada. Într-o zi, calul principelui s-a cabrat şi l-a aruncat din şa tocmai când trecea în fruntea regimentului prin faţa lojei regale. Accidentul a provocat mare senzaţie, dar, din fericire, principele n-a fost grav rănit.

După încheierea defilării, începea distracţia, şi seara oraşul era luminat ca ziua. Sistemul de iluminat era cu adevărat grozav şi făcea cinste celor care se ocupaseră de el. Dar nu-i toată lumea uşor de mulţumit la aceste ocazii, căci de multe ori opoziţia îşi alegea taman această dată ca să organizeze manifestaţii. Se vindeau în stradă ziare cu chenar negru, simbolizând nemulţumirea că România e condusă de un rege german. Dacă reuşeau să scoată populaţia la demonstraţie împotriva regelui şi a guvernului, opozanţii se bucurau şi plecau la culcare cu moralul ridicat.

Manevrele opoziţiei sunt, în general, o sursă de amuzament. Dacă se întâmplă în Parlament ceva ce-i deranjează, organizează numaidecât un miting de protest, iar după manifestaţie, coloana merge la Palat şi îşi strigă nemulţumirile în faţa regelui. Cum însă românii nu ştiu să-şi ţină gura, planurile sunt cunoscute dinainte, aşa că sunt întâmpinaţi, la o oarecare distanţă de Palat, de cordoane de poliţişti care le barează trecerea. Are loc o negociere, agitaţia ţine cinci minute, după care se împrăştie în linişte cu toţii.

Dacă se consideră că poliţia nu poate face faţă tulburărilor, e chemată armata, iar soldaţii sunt aliniaţi pe străzile principale, cu armele pregătite (te întrebi dacă sunt încărcate). Ofiţeri călare dau ordine şi este o mare agitaţie peste tot. Circulă zvonuri fel de fel şi te aştepţi să vezi ce o să se întâmple. Totul pare foarte grav, dar, pe măsură ce trece timpul, se află că demonstranţii au luat-o prin altă parte şi, cumva, rămâi cu senzaţia că soldaţii n-au fost trataţi cum se cuvine. După ce au stat de pază pe străzi ore în şir, trebuie să fie dezamăgitor să nu se în tâmple nimic şi să se întoarcă în linişte la cazarmă.

 

978-973-50-4441-1

Reclame

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: